Poezie Scapă-mă prin mila Ta!

Ai milă Doamne de mine

Căci în necaz iar mă găsesc;

Strig şi chem Preasfântu-Ţi Nume,

Mă încred numai în Tine,

Cu Tine vreau ca să trăiesc.



Ochiul, sufletul şi trupul

Mi s-au topit de întristare

Ţie eu îmi predau duhul

Şi viaţa, inima şi gândul;

Eşti Stânca mea ocrotitoare.



În durere, viaţa-mi sfârşesc

Şi anii, numai în suspine

Puterile-mi toate slăbesc,

Şi-oasele mele se topesc;

Oh! Cine ştie ce mai vine!



Pentru vecini sunt de ruşine,

Pentru prieteni sunt de groază,

Cei ce mă văd, fug de mine

Şi nu mă priveşte nimeni;

Toţi desconspiră şi trădează.



Din amintirea tuturor

Ca un om mort, aşa-s uitat

Şi n-am trecut, nici viitor

Nu-s de folos, nici de-ajutor;

Ajuns-am... un vas sfărâmat.



Dar eu mă încred în Tine

Şi zic: Tu eşti Dumnezeul meu;

N-o să mă laşi de ruşine,

Mă ajuţi să ies cu bine;

Dă-mi adăpost în Cortul Tău!



Doamne! Te rog nu mă lăsa

Soarta-mi este în mâna Ta

În mâna Ta-i şi viaţa mea

Jertfă vie, trupu-Ţi voi da

În dar Îţi dau şi inima;

Te rog! Scapă-mă prin mila Ta!



A.N

12.06.2012 Răcăşdia C-S