Poezie PEDEPSEŞTE-MĂ DOAMNE!

PEDEPSEŞTE-MĂ DOAMNE!

16.08.2009 (Evrei 12:1-11)



Scriptura cerne peste noi

Un nor de fapte, mărturii:

Sunt Sfinţii lăudaţi dintâi

Pentru Credinţă şi Destin.



Doar Unul, mai presus de toţi,

De toate spuse şi gândite,

S-a dat pe sine pentru noi:

El este ISUS – stă-nainte!



E Căpetenie şi Scut,

E Domn în veci şi, pentru mine,

El mijloceşte ne-ncetat

La Dreapta Tatălui-nălţat!



Mă-ntreb smerit, cu cap plecat:

„Sunt oare demn de Jertfa Lui?

Calc oare eu peste păcat?

Merg drept pe Drumul ce L-a dat?”



Răspunsul stă-n Puterea Lui

Şi-n Dragostea-i nemărginită,

Şi în mustrarea Domnului:

Pedeapsă sfântă, mult dorită!



Când Dumnezeu Nuiaua ia

Şi o simţim cum arde-n lacrimi,

EL, ca un Tată iubitor,

Ne-arată Calea fără patimi…



O, Doamne! Tu, Părinte Sfânt!

Tu, Creator făr-de prihană,

Pedeapsă dă-mi şi ştiu atunci

Că-mpărăţia Ta mă cheamă!



AMIN!