Poezie PRIN CREDINŢĂ-N POCĂINŢĂ

PRIN CREDINŢĂ

02.08.2009 (Evrei 11:1-7)



Când în atom nasc energii

Ce guvernează lumea

Şi-n Universul ce-l simţim

O lege-i, numai una,

Credinţa defineşte TOT:

Esenţă şi mişcare!

Şi-n lume toate au un rost:

Văzute, nevăzute, TOATE!



Când prin credinţă, neclintiţi

Încrederea ne-o punem,

În ce vedem, ce nu vedem,

Atunci noi lumii spunem:

„Cuvântul este Dumnezeu!

Şi EL cu Fiu-i TOATE,

Iar Duhul Sfânt din Trinitate

Este Izvor de har şi fapte!”



Căci Dumnezeu când ne-a zidit

Pe noi, pământ şi stele,

El prin Credinţă ne-a unit:

Ce nu vedem, nu piere!



Aşa şi Abel, şi Enoh,

Şi Noe şi mulţi alţii

Prin lucruri care nu se văd

Au moşteniri şi daruri.



Pe Dumnezeu, neprihăniţi

Şi sfinţi într-u credinţă

Ei L-au văzut şi L-au simţit,

A FOST O BIRUINŢĂ!



Avem noi, oare-atâta har,

Ca Noe şi ca Abel?

Plăcuţi suntem lui Dumnezeu?

Învins-am tot păcatul?



Ajută-ne, dar, Tată Sfânt

Să te urmăm pe Cale!

Tu Adevăr eşti şi Cuvânt

Şi Dragostea cea mare!

AMIN!