Poezie CORTUL

CORTUL

12.07.2009 (Evrei 9)



Când primul Legământ s-a dat

Pentru a Domnului slăvire,

Dumnezeiește au cântat

Dar pământeni erau din fire.

Era un Cort numit ”Loc Sfânt”,

Erau un sfeșnic, masă, pâine,

Erau și laude și cânt,

Era Slăvire!

În locul denumit ”Prea Sfânt!”,

O dată-n an pășea un preot

Care prin sânge și cuvânt

La Chivotul de Legămât

Cerea nădejde…



Și, astfel, Duhul Sfânt vestea

Prin obicei și taină mare

Că drumul drept spre Locul Sfânt

Este închis și-i o chemare!

Când daruri, jertfe fel de fel

Aduc spre slavă-n Cortul,

Ei uită chiar de Dumnezeu

Care ne vede-n totul.



Preabun, EL, Tatăl ne-a salvat

Prin Fiul – Mare Preot,

Care prin Jertfă ne-a iertat

Și cortul vechi L-a dărâmat

Pășind cu Legământul dat

În Locul Sfânt, neîntinat

În CORT de DOMNUL RIDICAT:

Acolo ne e Cerul!











Căci sângele-i a lui Hristos

Și Duhul e-al Său veșnic,

El este Noul Legământ,

El e Zidire pe pământ

Și Moștenirea Vieții!



El Unul ne-a răscumpărat

Prin Moarte și-Nviere

Iar Cerul el L-a curățat

O dată-n veci și cu Putere.

Pentru ca noi, prin Har și Duh,

Prin rod de pocăință

Să Îl slăvim și să-L urmăm - ”Mijlocitor și Domn deplin!” -

Prin lacrimi și credință.



Și Adunați în CORTUL LUI

Vom fi de-a pururi vrednici

Noi, păcătoșii mântuiți

Ce plângem prin biserici!

AMIN!