Poezie Imparateasa din Seba

Imparateasa din Seba



1 Imparati 10.



S-a dus vestea pana departe

Ca-n Israel e-un imparat

Care dreptatea o imparte

Si-i bun si drept si invatat.



Legile toate-s respectate

Si de saraci si de bogati,

Ca-i judeca dupa dreptate

Si-s toti, la fel de respectati.



Si mai ales, se duse veste

De-ntelepciunea regelui.

Multi au crezut ca e poveste,

Scornita de poporul lui.



Se duse vorba pana-n Seba

Si lumea-ntreaga se mira

Ca din Sidon pana-n Beer-Seba

Domneste pacea, ordinea.



Regina Sebei, incantata

De vestile ce auzi,

Dori cu ochii ei sa vada

Minunea, dac-asa o fi.



Isi pregati marea regina

Alaiul mandru si porni.

Avea o caravana plina

De daruri si de bogatii.



Asini, camile, dromadere

Si slujitori nenumarati,

Tineri osteni, plini de putere,

Viteji si bine inarmati.



Spre tara cea indepartata

Pornira toti, in mandru-alai

Si-i insotea o-ntreaga ceata

De invatati, sfetnici si crai.



Mersera vreme-ndelungata

Si prin cetati si prin pustiu

Si le-a fost binecuvantata

Calea, de Dumnezeul viu



Pe care si imparateasa

Voia sa-l afle, ca stia

Ca toti evreii-aveau aleasa

Credinta. Aveau si legea Sa



Scrisa pe table mari, de piatra

Chiar de acest sfant Dumnezeu.

"De e asa, cu tara toata

Lui ma voi inchina si eu."



Asa gandea pe drum regina

Mergand lin, pe camila sa

Cea alba. Apoi vazu minunea,

Ca totu-a fost precum visa.



Nu a fost imparat vreodata

Ca Solomon, asa-ntelept,

Cu-o-mparatie-asa bogata

Si cu un trai asa de drept.



Pe toate le vazu uimita

Regina si le admira.

Si casa, de curand zidita

Si tot ce el ii arata:



Slujbasi, paharnici si palate

Si toata bogatia sa.

Dar mai ales, ea de dreptate

Si-ntelepciune se mira.



Si-i puse intrebari, -o mie,

Sa vada daca va putea

Tot ce-l va intreba sa stie

Iar el, la toate raspundea.



Imparateasa, incantata,

Atatea daruri i-a facut,

Cum nimeni altul, niciodata

Nici n-a primit, nici n-a avut.



Si-a zis ea: "Nici pe jumatate

Nu mi s-a spus, pan-am venit!

Dar iata, ca acum, pe toate

Acestea, chiar eu le-am privit!"



L-a binecuvantat pe Domnul

Care asa mult har i-a dat

Si-a zis ca-i fericit poporul

Ce are-asa un imparat.



...Citind despre imparateasa

Si de dorinta ce-a avut,

Azi, ni se pare ne-nteleasa.

Noi oare, de ce n-am facut



La fel ca ea, cand am aflat

Ca nu un om, ci Dumnezeu

A fost jertfit, dar a-nviat

Ca sa ne scape de cel rau?



Atatea bogatii marete

Putem avea, crezand in El!

Taine divine sa ne-nvete

Caci vrea sa fim in veci cu El.



Cand norul luminos de martori

In slava ne va-ntampina

Cum vom putea sa dam raspunsuri

Atunci, cand ne vor intreba



De ce n-am parasit in graba

Orice alte preocupari

La Domnul sa venim degraba

Cand ne striga, cu dulci chemari?



Ne-mpiedicam doar de nimicuri

Si n-alergam la casa Sa,

Cautam scuze-n mii de chipuri

Sa nu fim in prezenta Sa.



Imparateasa cea aleasa

Mirata, ne va intreba:

"Cum ati putut sa stati acasa

Cand Dumnezeu va astepta?



Eu am lasat imparatia

Sa merg sa-l vad pe Solomon,

Si stiti, el n-are vesnicia,

Ca nu a fost decat un om!



Dar intre voi, Domnul venit-a!

Cerescul fiu de Dumnezeu!

Pe crucea grea, crunt suferit-a

Ca sa va mantuie de rau."



O, frati, surori, hai sa luam seama

Ca sa nu pierdem acest har

Si sa nu ne cuprinda teama

Cand Domnul o sa vina iar.



Sa-l asteptam cu bucurie

Ca niste fii iubiti ai Lui

Ca sa traim o vesnicie

Sus, in prezenta Domnului.



.