Poezie Fetele lui Salum

Fetele lui Salum

Neemia 2,3.



Cand Neemia a venit

In Israelul pustiit,

Gasi doar ziduri daramate,

Arse de foc portile toate.



Dar fiindca mana Domnului

A fost mereu asupra lui,

N-a cazut in descurajare,

Ci a dorit mereu cu-ardoare



Sa dreaga tot ce e stricat.

De-aceea, el i-a indemnat,

I-a intarit cu vorbe bune

Pe toti, spunandu-le pe nume;



Pe preoti si pe dregatori,

Chiar si pe alti locuitori

Ca sa se scoale sa zideasca

Orasul sa-l reconstruiasca.



Le-a spus cum Domnul l-a-ntarit,

Pe lungul drum l-a ocrotit.

Sa iasa deci la lucru-afara,

Sa nu mai fie de ocara,



Sa-nceapa-a drege zidul spart.

Atunci, toti s-au imbarbatat

Si-au inceput sa rezideasca

Cetatea cea imparateasca.



Munceau cu totii cu mult spor

Si reparau in dreptul lor

Ziduri si turnuri daramate,

Zavoare, porti si cate toate!



Lucrau cu ravna, plini de zel

Si intre ei, muncea la fel

Un tata, cu ale lui fete

Harnice toate si-ntelepte.



A fost usor la inceput.

[Ti-ar fi fost drag sa-i fi vazut!]

Lucrau cu inima, voiosi,

Cum sta bine la credinciosi.



Ii ajuta Domnul cel sfant

Stapan pe cer si pe pamant.

Cand zidu-a fost la jumatate,

S-au ridicat dusmani de moarte



Sa-mpiedice lucrarea lor.

Si vorbe rele tuturor

Le-au spus. Au vrut si sa-i zdrobeasca,

Lucrarea sa le-o nimiceasca.



Dar Dumnezeu i-a-nstiintat

Si-atunci ei s-au organizat;

Ziua cu totii sa lucreze,

Iar noaptea, sa stea sa vegheze.



Chiar dupa apa cand mergeau,

Armele nu si le lasau.

Erau de admirat barbatii,

Caci lucrau diferit de altii:



C-o mana zidul construiau

Iar in cealalta isi tineau

Armele, gata de-aparare

Sa-nvinga-n orice-mprejurare.



De haine nu s-au dezbracat

Pana cand nu au terminat

Lucrarea mare si intinsa

Care ramase neatinsa.



Dar hai sa ne gandim acum

La tatal curajos, Salum,

Care le-a acceptat pe fete

In ale zidarilor cete.



Sub valul ce le-acoperea,

Era ascunsa sulita.

Iar la mijloc, cu sabii-ncinse.

Astfel de fete-s neinvinse,



Caci nimeni nu-si inchipuia

Ca ar putea sa fie-asa

De hotarate si-ntelepte

Aceste curajoase fete.



Nu se dadeau-napoi deloc.

Ar fi trecut chiar si prin foc!

Si au lucrat ca si barbatii,

Ba chiar se intreceau cu fratii,



Cu verii lor israeliti,

Care lucrau neobositi.

Si se-ntamplase , nu odata,

Ca sa castige cate-o fata



Caci zidul iute se-nalta

Acolo unde ea zidea.

Salum zambea privind la ele,

Apoi zicea: "-S fetele mele!"



O, Doamne, da si printre noi

Un tineret asa vioi!

Fie ca sunt baieti sau fete

Aseaza-i, Doamne, printre cete



De lucratori misionari

Si da-le, Doamne, brate tari

Ca sa lupte cu barbatie

Pentru cereasca-mparatie.