Poezie Toamna...

Mi-aplec din nou urechea sa inteleg Cuvantul

s-ascult ce spune ploaia, si-apoi ce spune vantul

si dezlegandu-mi mintea de gandurile rele

sa inteleg mesajul covorului de stele...



Din noptile de vara cu miez de viata noua

cu dimineti frumoase parca scaldate-n roua,

cand vantul care sufla din ce in ce mai rece

imi spune parca-n taina caci vara iarasi trece...



prin vajaitul parca din ce in ce mai tare

imi aminteste vantul caci vine gerul mare

ce stinge picatura de viata din natura

si va schimba pamantul cu-ntreaga lui faptura.



insa intre arsita din zilele de vara,

si iarna in care totul parca-i sortit sa moara,

exista o toamna lunga, atat de minunata

ca o speranta in lume de Dumnezeu lasata



tu toamna vei culege doar rodul muncii tale

cu plans de bucurie sau lacrimi mari de jale...

caci toamna-i foarte dreapta..ea este rea sau buna

stiind ca omul toamna ce-a semanat aduna.



ce multi cuprinsi de groaza privesc holda pustie,

caci s-au trezit la lucru-ntr-o vreme prea tarzie,

au ochii plini de lacrimi si inima amara

privind la vremi pierdute din zilele de vara.



mi-aplec din nou urechea sa inteleg cuvantul,

s-ascult ce spune ploaia si-apoi ce spune vantul,

si dezlegandu-mi mintea de gandurile rele

sa inteleg mesajul covorului de stele.



Ti-ai pus vreodata-n taina mareata intrebare

in toamna sufleteasca ce-aduni tu in hambare?

caci universul are o lege neschimbata

ce semeni vei culege in toamna ce te-astepta...