Poezie Rugaciune - pt.S.V.

Mă rog pentru clipa când lumea-i atins,

Când plânsul tău tare trezea universul;

Căci sigur de-atuncea tu iar ai mai plâns,

Dar numai Domnul poate opri chiar şi plânsul…



Din râul şuvoi ce în ani tu l-ai strâns,

Există în ceruri, acolo, o mostră

Ca drept mărturie pentru îngeri şi sfinţi

Că Tatăl ne vede dorinţa tăcută.



Căci lacrima ta semănată aici

Va aduce în ceruri pe veci bucurie

Căci rodul ce-l strângi este chiar din cei dragi,

Pentru care te rogi şi aduci mulţumire.



Acum eu mă rog ca putere să ai

Să duci pân’ la capăt solia primită,

Ca-n ceruri odată, la dreapta-I să stai

Să poţi să te bucuri de glia rodită.



Şi-aş vrea ca în ziua neştiută de nimeni

Să mă bucur şi eu de răsplata-ţi bogată,

Căci acolo în cer, nu-i nici plâns, nici suspine,

Ci doar bucuria vieţii salvată…



Pt.Stefania Vilan - 2006