Poezie Praful din palma

Cand imbrancit de oameni cazut-am in durere

Si cand furtuna mare a frant a mea putere...

Am incetat sa lupt cu visele desarte

Ce mi-au strapuns fiinta cu un fior de moarte.



Am cercetat multimea,m-am cercetat pe mine

Am cercetat cetati ce-au devenit ruine,

Mi-am indreptat privirea spre tot ce ochiu' incanta

Si am simtit in mine cum inima mi-e franta.



Taras m-am pus de-o-parte si am privit la oameni

Am vrut sa vad ce seceri din bobul care-l semeni?

Dar rodul asteptat nu il vedeam s-apara

Si-asa trecu o zi,acoperiti de-o seara.



In noaptea cea adanca cand truda se sfarsise

Si cand in miez de noapte luminile sunt stinse,

Nu poti vedea prin ziduri durerea grea din suflet

Nici latul care strange din ne-nteleptul umblet.



O,de-am lua in seama ce spune Eclesiastul

Caci goana dupa vant trudim sub ceru-albastru

Sau de-am lua ca pilda pe cel ce-a strans avere

Si-a fost numit nebun ca sa-ncrezut in ele.



Desertaciunea bate la porti la usi deschise

Si omul strange-n pumni comori,sperante,vise...

Prefera sa alerge dupa sclipiri de-o clipa

Si nu se mai gandeste ca viata trece-n pripa.



M-am hotarat degraba sa urc mai sus pe-un munte

Sa pot privi si cerul sa-l pot simti pe frunte,

Si-am inceput sa vad ce omul jos nu vede

Si-am inceput sa simt,si-am inceput a crede.



Privirea-mi luminata cuprinde tot pamantul

Si-o viziune sfanta imi limpezeste gandul.

Un sususr bland imi spune sa bag bine de seama,

"Azi urca-te pe stanca,Isus Hristos te cheama!"



Ca vulturul in zbor,m-am asezat pe stanca

Cantand de bucurie,fiind scos din groapa adanca.

Si-am inceput sa strig ca jertfa de pe cruce,

Il vindeca deplin pe cel ce vrea sa urce.



Dar glasul meu parea in zgomot sa se stinga,

Multimea alerga,scopul sa si-l atinga.

Doar doi sau trei curiosi pareau sa-ncetineasca,

Si unul dintre ei pe Domnul sa-L primeasca.



Am inteles ca lumea nu cauta iubire,

Nu cauta nici pace,nici gram de fericire.

Ci doar isi strang in pumni dorintele desarte,

Ce-aduc prapad,necaz,durere si-apoi moarte.



Si am privit curios sfarsitul lor de trai

Si am vazut ca multi nu se gaseau in rai.

Ci alungati de-a pururi in iaz de foc incins,

Priveau in palma praful ce-n viata s-i l-au strans.



Si-acum asculta bine tu omule in viata,

Hristos imparte lumii cea mai buna povata.

De nu cauti de azi a Lui Imparatie,

Pierdut vei fi pe veci in chinul ce-o sa fie.



Amin!

Poezie scrisa pe 06.10.2009