Poezie Sub crucea foarte grea a vieţii

Sub crucea foarte grea a vieţii fratele a căzut în luptă

Lovit de grele încercări, bătut de soartă şi însângerat

S-a poticnit sărmanul, cu cine în viaţă nu se întâmplă

Dar tu imediat l-ai osândit şi în inimă l-ai judecat.



Să te desparţi aşa uşor de al tău prieten te-ai grăbit

Crezând că el de acum nu-i vrednic să fie lângă tine

Şi ai trecut atunci pe alături nici măcar nu te-ai oprit

Să-i dai un ajutor şi rănile să-i legi ţi-a fost ruşine.



Nu te grăbi să-l judeci căci Dumnezeu e plin de bunătate

El iarăşi poate să-l ridice din starea grea în care s-a aflat

Dar tu nu l-ai ajutat atunci şi îl priviai doar de departe

Iar acel la care nici nu te-ai gândit cu dragoste l-a ridicat.



Nu-l judeca, poate a fost zdrobit cumva de-o suferinţă

De vreun necaz prea greu şi a căzut pe drum descurajat

Tu nu-l lăsa ci te apropie de el cu dragoste şi umilinţă

Ca în ceasul de încercare să fie sprijinit şi mângâiat.



Domnul l-a iertat dar tu nu poţi şi în inima ta este ură

Ai foarte mare grijă căci poţi să cazi şi tu în drumul tău

Eşti oare tu mai bun, fii sincer, citeşte bine în Scriptură

Şi adu-ţi aminte cum te-a iubit pe tine bunul Dumnezeu.



Am văzut zdrobirea inimii şi lacrimile lui de pocăinţă

În clipa aceia când Domnul Isus din nou i-a dat iertare

Bucuros el iarăşi s-a sculat plin de nădejde şi credinţă

Tu însă l-ai dispreţuit dar Dumnezeu e plin de îndurare.



Un creştin adevărat nicicând nu judecă, el doar se roagă

Atunci când cade cineva sub sarcinile grele de încercări

Învaţă-ne Isus iubirea ce a strâns în braţe lumea întreagă

Ca celor întristaţi să aducem numai bucurii şi mângâieri.





*******