Poezie Lacrima durerii

Stai! Vin si eu...

Pe insula durerii,

Ca sa ma joc de ascunselea cu al meu Eu,

Si sa ma scald in plansetul iubirii

Intins de coardele lucite de Sorel.



Sorel e soarele maret.Mai vrei?

Ce? durere? NU! Mi e indeajuns!

M am saturat de plans,de chin,de amaraciune

Ce mi umple viata nclipa ce o traiesc.

Vreau sa mi intind o aripa spre stele

Si sa surad amurgului ceresc.



Dar tu? Tu ai plecat..nu vrei s auzi

Amaraciunea chinului strapuns...

Iar arsita din inima mea franta,

Ma dohoraste,mai sa ma usuc.



Crezi c am sa plang?

Nu! n am sa plang,nici vorba.

Dar tare as vrea pe al meu obraz sa simt

Ca lacrima durerii ochii mi sterge

De multele si grele suferinti.



Dar plansul nicidecum nu vrea s apara..

Nu pot...oricat de tare mi as dori.

Doar sufletul suspina a lui durere,

Prea macinata de atata timp.



Azi am ales o cale si mai buna

Orgoliu meu de zile a fost invins.



Si n am sa uit nicicand ca prin durere

Intelepciunea cand o ceri, ea vine.

Ea n are margini,nici asemanare,

Te ajuta sa cladesti maretul BINE.



Sa uiti ce i vechi,ce ti macina viata,

Si sa tot stergi la ntinsele minciuni..

Primeste un zambet in dar azi de la mine

Si spune le la toti cat ii iubesti

Si nu uita ca lacrima durerii

Te creste si te invata sa zambesti.



Si nveti asa s asculti,sa uiti,sa darui

Ce altii niciodata n au avut,dar si au dorit.

Ia intelepciunea in dinti de azi inainte

Viata plina de durere fina in nesfarsit.