Poezie frica de moarte

ce fericit sa poti sa mori

cind bolta e senina sii frumos

si-a ta plecare e veghiata

de-nvatatorul tau isus hristos



de ce te temi si nu mai ai credinta

cind esti ca rodul copt pe spic

cind timpu-a obosit a ta fiinta

si-aicea jos tu nu mai ai nimic



de ce tresari cind rasuflarea

mai greu se zbate sufletul inchis

ar vrea sa zboare si sa treaca zarea

in drumul lui spre paradis



se-nceata ochii si privirea cata

mai prinde doar o umbra dintrun vis

si totul e altfel cum? dintr-o data

ce ma tinut de ce am stat inchis



fericear fi sfirsitul ce traieste

neprihanitul om cu dumnezeu

cu zimbetul pe buze paraseste

desertaciunea sufletului sau



avem un scop ca secera si coasa

sa ne mai stringa in grinarul sfint

s-aducem roada cit mai multa roada

in viata noastra pe acest pamint