Poezie Cânta o pasăre măiastră

Cânta o pasăre măiastră

De Golgota duios cânta

De taina cerului albastra

De pacea și iertarea noastră

Atât de limpede cânta

Ca doina dulce și măiastra

Din glasul ei mă fermeca



Din calea mea pierdută-n lume

O clipă m-am oprit s-ascult

Și nu mai știu ce-a fost anume

Părea că-s numai eu pe lume

Așa mă fermeca de mult,

Uitasem unde sunt și cum e

Și nu mă săturam s-ascult.



Duiosul vers pe nesimțite

Am început să-l cânt și eu

Prin sfâșierile cumplite

Cu râu de lacrimi neoprite

În viersuri eu m-am frânt mereu,

Cântarea Jertfei preaiubite

M-a întâlnit cu Dumnezeu !



Cu cântul pasării măiestre

Și astăzi întristarea-mi strâng

Când vântu-mi cântă la ferestre

Și-mi spune-a Golgotei poveste

În viers bucăți de suflet frâng.

Prin doina pasării măiestre

Mă rog adânc,

Și cânt,

Și plâng…



O, doina Golgotei… cum plânge

În tine cântecul preasfânt !

De-o dragoste scăldata-n sânge,

Din sânul cel străpuns ce strânge

Iertat, norodul Său cel sfânt !~

Te cânt cu cât mai mult voi plânge

Și plâng cu cât mai mult Te cânt.