Poezie De am face

De-am face



De-am face ce zice Domnul, prin Cuvantul Sau cel sfant,

N-am avea probleme multe,aici jos pe-acest pamant.

Caci Cel care vegeaza totul, vrea ca sa ne insoteasca,

Dar de multe ori noi facem ca mereu sa se opreasca.



De ne-am duce sus pe culme, unde sunt altare puse,

Si cu drag ne-am inchina, jertfele de-ar fi aduse,

De ne-am face datoria, pe drum cu prioritati,

Si nu ne-am mai rataci, cum a fost si de-alte dati,



De-am putea ridica ochii, cu atentie-ndreptata,

Spre Dumnezeul sfant si vesnic, n-am mai lancezii vreodata.

Caci in spatele a toate ce ascunde omenirea,

Este alta lume noua, ce n-o prinde azi privirea.



Am vedea pana departe, dimensiuni neintalnite,

Dac-am fi pe raza LUI, si de noi ar fi gasite.



Daca pentru a noastre zile cate aici sunt destinate,

Cineva si-a dat viata ca sa ne fie salvate,

Ca sa aiba viitor, omul care-i din tarana

Si o vesnica viata, intr-o sfera de lumina,



Am grabi in ascultare, sa urmam a Lui porunci,

Care ne-au fost randuite pentru viata de atunci.

Si care isi au azi rostul, nu sunt puse la-ndoiala,

Dar daca nu le-mplinim, ni se cere socoteala.



Caci ele sunt destinate ca sa duca la lumina,

Pe cel care azi doreste, din intuneric, ca sa vina.

Domnul, Dumnezeu, puternic Creator si Savaot,

Cel care a zis "-sa fie-", din nimic a facut tot.



Sigur ca atunci era, un gol, pan-la orizont,

Si ai fi putut vedea ce se-ntampla in neant.

A fost bine intentionat ca pe noi sa ne creeze,

Si sa puna o suflare si cum vrea sa ne vegheze,



Si sa aiba adunate bunatati pentru noi toti,

Care nu au fost vreodata, stiute in alte parti.

Nu stim daca cineva,I-a dat sfaturi sa urmeze,

Dar perfect ne-a zamislit, ca sa fim si sa dureze.



Si Cel ce a fost model,era insusi Creatorul,

Cu El vrea sa semanam, noi lutul si El Olarul.

Si nu s-a tras ínapoi, din lucrarea inceputa,

Caci era preocupat sa fie desavarsita.



Ganditi-va acum si voi, daca faceti o chemare,

Ati rabda sa nu v-asculte cineva? cum vi se pare?

Nu ati fi mai indignati, ofensati, dezamagiti?

N-ati opri chemarea voastra, daca n-ati fost auziti?



Si ati pune chiar privirea pe un plan indepartat,

Sau cu multa amaraciune de acolo ati pleca?

Dar Cel, care dintr-o mana sau un ochi face ce vrea,

Azi asteapta cu rabdare sa te-ntorci din calea rea.



Si nu se mai razgandeste, ce a spus, e credincios.

Pana usa e deschisa te asteapta bucuros.

Caci de-am asculta in graba, de am face ce ne spune,

Vestea care El ne-a dat, peste dealuri sa rasune,



Si la capatul de lume sa tragem linia jos,

Ca am vestit mantuirea si venirea lui Hristos.

In a timpului masura, n-ar mai fi nimic de spus,

Ar veni Mesia-n graba, ca sa ne aduca sus.



Dac-am face, azi, acuma, nu ca sa lasam pe maine,

Am vedea cum se-mplineste, promisiunea ce ne vine.

Si nadejdea caci coboara Cel ce viata ne-a lasat,

Cel care printr-o minune de la moarte ne-a salvat.



Si numai atunci s-ar face toate dupa randuiala,

Si Domnul sfant spre El va duce cine nu va sta afara.

Si nici cine e puternic, sau cu bani, sau invatat,

Nu va fi pus langa Domnul, langa Marele-mparat.



Ci acel, care in toate s-a gasit azi vegheator,

Si a implinit Cuvantul si a fost ascultator.

Nu s-a poticnit pe cale si nu a dat inapoi,

Cand se ridica vrasmasul, n-a strigat cum facem noi.



Cand se obosea in ruga, el canta neintrerupt,

Plin de har si cercetare, ca pe Domnul a avut.

Pe acela si pe altii care-i stim si ii vedem,

Care zi de zi se aduna, dar unii ii condamnam.



II conduce spre a Lui casa, Domnul Isus, NEGRESIT,

Si-i pune cu El la masa, ca pe ei i-a mantuit.

Deci ca sa fim cu El in cer, dupa cum Isus doreste,

Trebuie sa ne pregatim, pana cand El nu soseste.



Amin