Poezie În Domnul te încrede

În vremea fără de nădejde,

Cel mai întunecat moment,

Ca Ieremia-n Sfânta Carte,

Când plânge pentru-a sa cetate

Şi nu mai are argument

În Dumnezeu a se încrede;



Şi totuşi ridică privirea

Spre Cel ce ţine-n mână viaţa.

Şi-n bunătatea Domnului,

Şi-n mare îndurarea Lui

El şi-a găsit din nou speranţa.

Să nu te pierzi nici tu cu firea.



Căci bine-i pentru om să poarte

Un jug în tinereţea lui.

Şi ajutorul, i se cere,

S-aştepte numai în tăcere

Din mâna tare-a Domnului;

Şi Faţa Sa să caute.



O, Domnul, nu, n-a lepădat

Pe totdeauna-al Său popor.

La omul care se smereşte

Şi din adânc se pocăieşte,

Isus îi vine-n ajutor

Şi milă i s-a acordat.



Iar Domnu-Şi va găsi plăcere

În cel ce îşi veghează pasul.

Deci mâinile, cu inima,

Ridică azi spre slava Sa;

Căci în curând veni-va ceasul

Când vom zbura spre alte sfere.