Poezie Şarpele e tot la pândă

ŞARPELE E TOT LA PÂNDĂ



Şarpele e tot la pândă

Aşteaptă momentul oportun

În lanţul urii să ne prindă,

Să distrugă sistemul imun

De-i dăm prilejul să ne-atace

Poate cu tină să ne-ncarce...



E tot la pândă; e viclean

Cum altul nu este sub soare

El vrea în orice cetăţean

Să aibă loc o degradare

Dezastrele din lume – toate

De planul lui sunt cauzate.



Iar locurile de-ascunziş

Sunt prin diversele unghere

De unde vine pe furiş

Să îi dezbrace de putere

Pe cei ce nu privesc spre sori,

Pe cei ce sunt neveghetori...



Şi când lansează el săgeata

Ce-i încărcată cu-amăgiri

De-i seara sau e dimineaţa

Pătrund în om negre simţiri

Şi-atunci credinţa se chirceşte

Şi îndoiala stăpâneşte.



Azi el uzează de mijloace

Ce în trecut nu existau

Chiar în acest moment el coace

Momeli ce răni profunde dau

Se foloseşte de ecrane

Să dea învăţături profane...



Se foloseşte de ziare

De parlamente, facultăţi

Ca să strecoare derutare

Şi noapte şi impurităţi

În sufletele dezrobite

Ce sunt cu har pecetluite.



Dar, parcă, locul preferat

Al odiosului duşman

E lângă cei ce s-au predat

Şi vor s-ajungă la Liman

Pe-aceştia vrea să îi distrugă

Să n-aibă dorul pentru rugă...



Şi-i are-n obiectiv pe-acei

Ce nu se-nchină lui Baal

Să-i bombardeze cu idei

Ce-atacă sfântul ideal

O, câte tragedii urmează

Când pe creştini el îi fentează.



Să fim atenţi! E tot la pândă

El vrea să pună gheaţă-n noi,

S-aducă stări ce nasc osândă,

Să nu mai stăm printre eroi

Ca el să fugă e nevoie

Să împlinim cereasca voie.



În veacul plin cu uneltiri

Învingem numai prin veghere

C-aşa pioasele slujiri

Sunt ancorate-n Înviere

Să fim neînfricaţi străjeri

Şi vom primi de Sus puteri.



28 Septembrie, 2009