Poezie Și cu cât privesc

Și cu cât privesc în urmă

Peste anii ce s-au dus

Tot mai limpede-Ți văd fața

Și iubirea Ta Isus.



Tot mai strălucit și dulce

În viața mea răsai,

Tot mai limpede-mi răsună

Fermecatu-Ți dulce grai.



Tot mai strălucită fața,

Soare binecuvântat,

Tot mai mult mi-alungi din suflet

Norul greu și-ntunecat.



Când eram furat de valuri

Și-ncetam să lupt cu zel,

Daca mă mustrai, Isuse,

Urmăreai de-atunci un țel.



Când din patima deșartă

Ți-am cerut să-mi dai un pic -

De mi-ai dat, mi-ai dat, Isuse,

Ca să văd că nu-i nimic.



Când am vrut să-mi caut prieteni

Desfătări când am căutat

M-ai lăsat să le-aflu, Doamne,

Să văd cât m-am înșelat.



Astăzi văd că bogăția

Lumii-ntregi de mi-o dădeai

n-aș fi aflat vre-o mulțumire

căci din toate Tu-mi lipseai.



Dar de când Te am pe Tine

Chiar de-s singur și strein

Și de-s și sărac pe lume

Eu sunt fericit deplin.