Poezie Mama .

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi legănându-mă alene

Alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivita-n gene…



Și mi-ai plâns înfiorată cântecele duioșiei

De-ai trezit în al meu suflet cald fiorul armoniei,



Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii și Scriptură

A lui Dumnezeu iubire ele-n inima crescură.



În singurătatea serii luminat de raza lunii

M-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii.



De durerea altor lacrimi te-am văzut plângând pe tine

Și de-atuncea port durerea altora și eu în mine.



Pentru adevăr într-una te-am văzut fără de teamă

Și de-atuncea știu c-adevărul e curaj și luptă, mamă.



… A trecut în urmă vremea și-ntr-o toamnă grea târzie

m-a răpit de lângă tine lumea largă și pustie.



Ai vărsat atunci amare mii de lacrimi în năframă

Si cu inima zdrobita, m-ai pierdut în zare, mamă.



Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură

Multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,



Dar din mii de lucruri scumpe , de ființă și de nume

Tu-mi rămâi mereu ființa cea mai mult iubită-n lume.



…Astăzi sunt tot strein și singur și departe sunt de casă

Dar sunt fericit, măicuță, c-azi și tu ești credincioasă



Și că știu c-odată-n ceruri unde nu mai sunt suspine

Fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiți, cu tine.



Dumnezeu să-ți dăruiască, scumpă mamă, mângâiere

Mâna Lui să-ți șteargă ochii de-orice lacrimi de durere,



Să-ți văd chipul totdeauna luminat de bucurie,

Cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie