Poezie Când toamna...

Când toamna...



Când toamna pe coline lin coboară,

Iar cerul şi pământul stau de veghe,

Sub clar de lună în tainică pereche,

În mine câteodată cântă o …vioară.



Pe struna ei se-aude în notă solitară,

Cum bate-n geam cu frunze-ngălbenite,

Cu tonu-i arămiu să îmi aducă aminte,

Un cântec vechi ...pentru a câta oară?



Iarăşi …e toamnă , mereu după vară,

Dezgolind litanii scumpe la vedere,

Păstrate-n adâncuri ca boabe-n ogoare,

Ce-nalt mă crescură şi-n duh ocrotiră...



Pentru-a câta oară?...de gânduri mă scutur,

Pe umărul toamnei, ce-mi încântă ochii

Cu veşmântu-i galben, ca un fald de rochii

Şi-mi prefiră-n suflet cald ...mărgăritare.



Liber de povară, doritor de pace şi de cer

Dragostea-mi revarsă din preaplin în semeni,

Cresc iubirii muguri şi mă poartă asemeni

Celui însetat în vară, înspre tainicul izvor...



Când din nou în gânduri, toamna lin coboară

Ca-ntr-o catedrală răsunând ecou de orgă,

Pentrua a câta oară? ...cântec vechi de rugă,

Se înalţă pân` la ceruri din a inimii vioară!



01.10.2009