Poezie De n-as...

DE N-AS...



*****

De n-aş fi încredinţată

Că voi putea vedea într-o zi,

Bunătatea-Ţi nemăsurată,

Pe pământul celor vii.



Sufletul mi-ar fi amar

Inima prinsă-n tristeţe.

Dar glasul Tău îmi spune clar,

Să las Duhul să mă-nveţe.



De n-aş vedea îndurarea,

N-aş umbla-n lumina celor vii

Şi n-aş simţi iertarea,

Ce mă duce-n veşnicii.



Căci bunătatea Ta ajunge,

Până sus la ceruri’nalte.

Credincioşia Ta atinge,

Cotele cele mai ridicate.



De n-aş şti că-mi eşti scăpare,

M-aş clătina şi aş cădea,

N-aş umbla pe-a vieţii cărare,

Căci ochii mei nu ar vedea,



Ce minunată e umblarea,

Cu Cel ce prea mult m-a iubit,

Din har primit-am mântuirea,

În care Isuse m-ai învăluit.



Se-nalţă steag de biruinţă,

Pe stâncă sus, e tăria mea.

Mă-nalţ spre ceruri prin credinţă,

În veci Isuse, Te voi lăuda.



Amin!