Poezie Imbraca-ma in neprihanire

IMBRACA-MA IN NEPRIHANIRE



*****

Privesc zarea albastră,

Şi mă pierd în al ei senin.

În noapte privesc pe fereastră,

Când cerul de stele e plin.



Aş vrea să dispar între stele,

Să uit de tot ce-a fost rău.

Dar nu scap de vinele mele,

Poverile apasă din greu.



Noaptea-i întunecată ş-amară,

Plină de ură şi judecăţi.

Vino Doamne, scoate răul afară,

Cum ai făcut şi alte dăţi.



Şi pune-n inima mea iubire,

Să ardă intens, necontenit.

Să ardă în mine tot ce e fire,

Să fie în mine totul albit.



Dă-nviorare sufletului meu,

Îmbracă-mă în neprihănire.

Lupt cu ispita tot mai greu,

Vino mai iute, iubite Mire.



Mă prinde somnul tot mai des,

Şi făclia aproape se stinge.

Al neprihănirii veşmânt vreau să ţes,

Ca răul să nu mă poată atinge.



Amin!