Poezie Cea mai sublimă, Amintire

Cea mai sublimă, Amintire



Cea mai sublimă, Amintire

E Dragostea lui Dumnezeu,

Ce poartă pe veci suvenire

Semne-n trupu-I ca trofeu.



Le are în veci, ca mărturie

În veacuri ce nu s-or sfârşi,

Din cea mai cruntă bătălie

A vieţii...... pentru-a reuşi.



În lupta cu cel rău purtată

Ea la mâini... şi la picioare,

Vor sta-n veşnicia... toată

Ca dovadă, în jertfa mare.



Izvor de raze ce-or ajunge

Departe-n zări spre galaxii,

Lumile toate le-or strânge

Ca să le-admire-n veşnicii.



Să-nalţe imnuri, în cântări

De preamărire şi de slavă,

Căci Dragostea în cercări

S-a prezentat lină şi suavă.



Ca susurul blând şi subţire

A curs încet înspre Calvar,

Demonstrând că-n umilire

S-a-ntins, pe-al crucii altar.



Flavius Laurian Duverna

22 septembrie 2009