Poezie Doar sa te-atingi de El

Doar sa te-atingi de El



Pe tarm, cand predica odata

Isus si lumea-L asculta,

Veni la El Iair, un tata

Indurerat, care plangea.



I se plecase la picioare

Degraba, de cum l-a vazut

Si-o rugaminte arzatoare

Cu staruinta i-a facut:



"Fetita mea-i bolnava tare,

Vino si pune-Ti peste ea

Mainile binefacatoare

Si se va insanatosa".



Isus pleca cu el indata.

Pe nimeni nu a refuzat.

In urma lor, mergea o gloata

De oameni care L-a urmat.



Intre acestia toti, venise

O femeie c-o boala grea.

De doispe ani o chinuise

Caci sangele din ea curgea.



A fost la medici. Cheltuise

Averea toata in zadar.

De-Invatatorul auzise

Si isi zicea: "Atata doar



As vrea si eu, sa pot atinge

Macar o clipa haina Sa.

Atunci stiu sigur, as invinge

Boala cea grea, m-as vindeca".



Caci auzise ce putere

Are acest Invatator.

El vindeca orice durere

Si orice boala din popor.



De-aceea se zbatea sarmana

Printre multimi sa-si faca loc

Dar tare o cuprinse teama

Vazand cum sta El in mijloc,



Iar ucenicii langa Dansul

Se opintesc sa-I faca loc.

Pe ea, o podidise plansul

Iar inauntru, ca un foc



Ardea in sufletu-i dorinta

S-ajunga la Isus si ea.

Mai mult i se-ntarea credinta

Ca El o poate vindeca.



Si-atunci se stradui mai tare

Sa se strecoare printre ei.

Dar era-nghesuiala mare

Tipau copii, plangeau femei,



Bolnavi ii erau pusi in cale

Unii pe nume il strigau

Iar altii-i cantau osanale,

Pe margine de drum strigau:



"Priviti! Isus! Mesia vine!

Vine cel binecuvantat!"

Dar El privea peste multime

Si obosit si intristat



Zicandu-si: "Bietele noroade!

Sunt niste oi fara pastor!

Durerea pentru ei ma roade

Ca sunt al Domnului popor!"



Dar tresari, caci deodata

Simti c-o forta a iesit

Din El. Privirea Sa mirata,

Intrebatoare, s-a rotit



Peste multimea zbuciumata

Si zise: "Cine m-a atins?"

Biata femeie-nfricosata

Isi zicea-n gandul ei: "M-a prins!"



Caci pe la spate se-atinsese

O clipa doar, de haina Lui.

Simtise ca se vindecase,

Se-opri curgerea sangelui.



Dar ucenicii, omeneste

Gandind, repede-au zis:

Uite, multimea te-mbulzeste

Si Tu-ntrebi cine Te-a atins??!!"



Dar El se tot uita s-o vada

Pe cea care-a facut asa.

Biata femeie, sta sa cada,

Caci numai ea intelegea



Ca a intrat in ea puterea

Ce pe Isus L-a parasit

Si i-a luat toata durerea,

Iar scurgerea i s-a oprit.



Ea, tremurand infricosata,

In fata lui Isus veni

Si la picioarele-I, plecata

Ce s-a-ntamplat marturisi.



Isus insa ii zise: "Fiica,

Credinta ta te-a mantuit!

Du-te, sa nu-ti mai fie frica!

Iata ca te-ai tamaduit!



Iair alaturea statuse

Si-a vazut tot ce se-ntampla

In suflet iarasi ii crescuse

Speranta pentru fiica-sa.



"Oh! De-ar da Domnul sa nu moara

Pana ajungem noi la ea!

Ca n-o mai duce pan' diseara!"

Dar pe cand El gandea asa,



Veni un slujitor si-i zise:

"Stapane, nu mai supara

Pe-Invatator!"Apoi ii spuse:

"Fetita a murit deja!"



Isus, fara sa tina seama

De-aceste vorbe ale lui,

Spuse tatalui: "N-avea teama,

Crede-n puterea Domnului!"



Apoi cu toti grabira pasul.

De casa se apropiau

Cand auzira deja glasul

Acelora care boceau.



Ajunsera, dar zarva mare

In casa lui Iair era.

Se tanguiau si plangeau tare

Insa Isus-l-imbarbata



Zicand asa: "Fetita doarme,

Nu plangeti, ca ea n-a murit!"

Iair privea uimit la lume

Dar tare mult ar fi dorit



Sa fie cum zisese Domnul.

Iar El, in casa i-a primit

Doar pe parinti si inca unul

Sau doi, din cei care-au venit.



Si au intrat cu ei in casa

Unde fetita se afla.

Era atata de frumoasa!

Doar doisprezece ani avea



Si-acum zacea fara suflare.

Isus privi la ea un pic.

"Talita cumi!"- zise tare

"Fetito, scoala-te, iti zic!"



Indata s-a sculat fetita

Chiar si sa mearga a-ncercat!

I s-a mai colorat si fata,

Apoi i-au dat si de mancat.



Toti au vazut vie fetita

Si au ramas incremeniti.

Se intrebau: E cu putinta??!!"

Dar voi, crestini, acuma stiti:



Domnul Isus are putere

Sa vindece o boala grea

Dar si s-aduca mangaiere

Pentru cei morti in vina grea.



Asa a fost Mantuitorul

Si a ramas si azi asa.

Alearga sa dea ajutorul

Celor loviti de boala grea.



De ai si tu vreo suferinta,

Vreo boala care te-a lovit,

Intinde-ti mana cu credinta

Spre El si fi-vei mantuit.



Doar sa te-atingi de El, aceasta

Si pentru tine e de-ajuns.

El iti va indeparta napasta

Ori boala, care te-a rapus.



Si chiar de zaci in disperare,

Parca n-ai viata niciun pic,

"Talita cumi!"-ti striga tare

"Fetito, scoala-te iti zic!"



Chiar daca inima-ti suspina

Si de necazuri esti rapus,

El te va scoate la lumina,

Din nou vei fi pe stanca pus!



Caci toata-a noastra suferinta

Si bolile, El le-a purtat.

Intoarce-te deci, cu credinta

Spre jertfa Lui, sa fi salvat!



21 sept 2009