Poezie Când... I-aduci un dar

Când Domnului I-aduci un dar

Să fie bun şi fără de cusur;

Să îl aduci de bunăvoie,

Pe placul Său şi a Sa voie;

Dragostea Lui n-are hotar

Şi nici nu-i pusă la cântar;

Nu-i aranjată la metru cub

Nici cercetată, jur- împrejur.



Dragostea Sa o dăruieşte

La toţi acei ce Îl ascultă;

Şi-acela care Îl slujeşte,

Din lucru nu mai pridideşte;

Cu mare drag îl răsplăteşte,

Şi tot ce cere-i dăruieşte;

Pe-ai Săi copii El nu îi uită

Întinde mâna şi-i ajută.



Şi dacă eşti fiu de Dumnezeu

Şi-un dar tu vrei ca să-I aduci

Caută-n casa ta, în jurul tău,

Un suflet care ar vrea mereu

Să se predea lui Dumnzeu;

Prin tine, s-ajungă fiul Său

Aceasta-i jerfa ce-o aduci

A ,,mărgăritarelor" ce-arunci;



Dar de fapt nu-s aruncate

Ele-s... numai împrăştiate;

Cu dragoste sunt semănate,

Şi îngrijite, privegheate,

La timp săpate şi udate;

Cuvinte de la Domnul date,

Pentru a noastră sănătate,

Pentru a face zi din noapte.



Veniţi la uşa Altarului

Şi prin harul ce vi s-a dat,

Aduceţi o jertfă Domnului,

Pentru onoarea Sângelui;

Îngenunchiaţi la Tronul Lui,

Slăvind gloria Mielului;

Acela care ne-a salvat

Şi viaţa pentru noi Şi-a dat!



A.N

12.06.2012 Răcăşdia C-S