Poezie Iluziile necredintei

Iluziile necredintei

de Octavian Sarb



Suflet trist si-durerat,

Care cauti acum odihna,

Oare, te-ai intors curat,

Sau, mai porti in cuget vina?



Ti-ai pierdut intelepciunea,

Cand spre lume ai privit,

Nu ti-a fost de-ajuns minunea,

Dragostei ce ai trait?



Inima-ti ce-atata vreme,

Ai hranit-o cu Cuvant,

Ai intors-o spre blesteme,

Aplecand-o la pamant.



Prea curand cerut-ai partea,

Tatalui ce L-ai slujit,

N-ai stiut, atunci, ca moartea,

Ti-ai semnat cand ai iesit.



Ai privit semet spre lume,

Hotarat sa ti-o supui,

Ai uitat ca a ei urme,

Duc la poarta Iadului.



Astazi iti primesti rasplata,

Pentru tot ce ai facut,

Nu uita, insa, ca Tata-ti

Poate da tot ce-ai pierdut.



Frati, surori ce sunt in Domnul,

Te asteapta, azi, acasa,

Dulce o sa-ti fie somnul,

Dac-asculti de ruga noastra.



Cina, iata, este gata,

Impreuna cu Mesia,

Ce minune, chiar si Marta,

Sta zambind langa Maria.



Toti au inteles Lucrarea,

Crucii Domnului Isus,

Astazi ne-a ramas iertarea,

Pentru cei ce ne-au rapus.



Oradea 12 Sept 2009.