Poezie Ca Iov, nu ca sotia sa

Ca Iov, nu ca sotia sa

Demult, in tara Ut traia

Un om, cum rar gasesti asa.

Un om neprihanit, curat,

De Domnul binecuvantat.



Iov se numea si-asa ca el

Nu mai era altul la fel.

Avea de toate: fiice, fii,

Oi, boi, camile, bogatii.



Era asa de credincios,

Si-avea un trai asa frumos,

Incat si Dumnezeu cel sfant

Cand se uita inspre pamant



Se lauda cu robul Sau,

Chiar si Satanei, duhul rau

Care pe Terra se plimba

Si lumea o cutreiera.



Dar paraciosul de Satan

Ii zise Domnului: "In van

E Iov asa neprihanit?

Oare nu Tu l-ai ocrotit?



I-ai dat atatea bogatii!

Si holde, case si copii!

Cum sa nu fie-n slujba Ta?

Dar sigur Te va blestema



Daca Te-atingi de-averea lui.

Cunosc eu firea omului!"

Domnul permise celui rau

Sa-i ia lui Iov avutul sau



Si diavolul se napusti

Cu furie si intr-o zi,

Distruse tot ce Iov avea:

Copiii si averea sa.



Niste talhari s-au napustit

Si oile i le-a rapit.

Copiii au murit cu toti,

Oile-au ars si niste hoti



I-au luat tot ce a mai ramas.

Iov, ingrozit, in cap s-a ras,

Hainele si le-a sfasiat

Si Domnului s-a inchinat



Si-a zis asa:"Gol am venit

Pe-acest pamant nenorocit

Si tot gol intru in pamant

Daca asa vrea Domnul sfant!



Domnul a dat, Domnul a luat,

Fie El binecuvantat!"

Cat a fost Iov de greu lovit,

Cu nicio vorba n-a gresit.



Domnul s-a laudat din nou

Cu Iov, vrednicul rob al Sau.

Insa Satana cu dispret

Zise: "Doar viata are pret!



Stiu eu ca omul da orice

Ca viata sa si-o apere!

Dar ia atinge-Te de el

Sa vezi, ramane tot la fel?!



Sunt sigur ca Te va-njura

Si va carti, va blestema!"

Si Dumnezeu a zis asa:

"Iata, il dau pe mana ta!



Poti sa lovesti in el cat vrei,

Doar viata n-ai voie sa-i iei!

Si diavolul s-a napustit

Spre Iov si groaznic l-a lovit



C-o boala-ngrozitor de rea.

Atat de rau il chinuia,

Incat afara, undeva,

Pe-o groapa de cenusa sta.



C-un ciob se scarpina usor

Pe rani, sub ochii tuturor

Acelor care, cu dispret,

Radeau de al credintei pret.



Iov insa, nu se supara;

El doar plangea si se ruga.

Nimeni din cei de langa el

Nu-l mangaia, in niciun fel.



Vecinii il batjocoreau,

Prietenii il osandeau

Zicandu-i c-a fost pacatos

Dac-a ajuns atat de jos!



Ca Dumnezeu l-a parasit

Pentru ca a pacatuit.

Zadarnic le explica el

Ca n-a gresit, in niciun fel!



Dar cel mai tare-a suferit

Cand si sotia l-a lovit

In clipa cand i-a reprosat:

"Esti credincios?! Ce-ai castigat?



Nu vezi ca esti nenorocit?

Si Dumnezeu te-a parasit!

Ti-am spus-o de atatea ori:

"Blesteama-L si tu, ca sa mori!



Ce rost mai are sa traiesti?

Nu vezi ca doar te chinuiesti?"

Ce greu, cand nici sotia ta

Un ajutor nu-ti poate da!



Nici mangaiere, nici alin,

Ci-ti umple viata de venin,

De fiere-amara si de vai...

Sprijin in cine sa mai ai?



Cand ti-a mers bine,te iubea,

De viata buna profita,

Insa cand greul a venit,

Toata iubirea s-a topit!



Oh, suflet rau si pacatos!

Asa facut-ai lui Hristos!

Cu El la masa ai sezut

Dar pentru-arginti L-ai si vandut!



Nu va mirati? Nu! Stiti si voi

Ca lumea-i plina de noroi!

Un Iuda fiecare-avem,

Insa noi stim cum sa-l tratam:



Isus i-a zis: "Prietene,

Ce-ai de facut, fa repede!"

Chiar si in ultimul minut,

L-ar fi iertat, dac-ar fi vrut!



De-aceea, Iov, cand i-a raspuns

Sotiei, el pe drept a spus:

"Vorbesti ca si un om nebun!

Vrei sa primim doar ce e bun



Iara la greu sa blestemam?

Pe Dumnezeu asa-L urmam?!"

In toate cate-a patimit

Iov cu nimic nu a gresit.



Te-ndura, Doamne, si de noi

Si iarta-ne, dac-am fost rai!

Chiar de-am cartit cand ne-a fost rau

Si micsorat-am harul Tau.



Ajuta-ne, sa fim asa

Ca Iov, nu ca sotia sa!

Asa cum l-ai salvat pe el

Vei face si cu noi la fel!



Pentru ca Iov a biruit,

Domnul l-a insanatosit,

I-a dat din nou fiice si fii

Si mult mai multe bogatii.



Iar eu, va doresc tuturor

Ca fie soare, fie nor,

Lui Dumnezeu slava sa-i dati.

De langa El sa nu plecati!