Poezie Cea mai frumoasă Poveste

Cea mai frumoasă Poveste



Cea mai frumoasă, Poveste

E Dragostea lui Dumnezeu,

Venind din veci eternă este

Şi-nveşmântată-n curcubeu.



Prin Dragoste, Cel Creator

Şi prin puterea Lui măreaţă,

A recuperat omul, muritor,

Şi l-a adus din nou la viaţă.



L-a pus pe pragul ascultării

Ca să păşească, în credinţă,

Că-n luptă nu-i lăsat uitării

În drumul său spre biruinţă.



Privind la jertfa spre Calvar,

La Dragostea ce a fost pusă

Pe-al vieţii sfânt, şi viu altar,

Ca oaia mută a fost supusă.



Ea din Golgota, Îşi revarsă

Speranţa-n raze salvatoare,

Căci nu există cale-ntoarsă

’N lucrarea Ei, mântuitoare.



Şi nu există, sub cer nume

Să strălucească-n umilinţă

Ca jertfa dată, pentru lume

A Dragostei... prin biruinţă.



Flavius Laurian Duverna

16 septembrie 2009