Poezie Aş vrea să plec...

Aş vrea să plec,

Spre culmile iubirii

Cu ceru-n ochi

Şi raze-n mîini

Şi-n coastă

Să mă cobor

Din mine

Înspre Tine,

Şi să-mi alin

Durerea ce mă-apasă

Aş vrea să plec

Cum roua

Se topeşte

Urcînd spre cer

Pe trepte de-ncercare

Ştiind că Domnul slavei

Mă iubeşte

Chiar şi atunci

Cînd sunt

La strîmtorare

Aş vrea să plec

Pe-o cale-nsîngerată

De paşi adînci

Şi-o dîră-n urma lor

Pe cale-aceasta

Prea puţin umblată

Vreau să rămîn

Chiar dacă am să mor

Aş vrea să plec

Cînd noaptea neagră trece

Şi-n urma mea

Doar zorii se îngînă

Aş vrea să plec

Ca viaţa să mă-ncerce

Aş vrea să plec

Doar cu Isus de mînă!