Poezie Amintirea..

La uşa ochilor mei

A bătut amintirea

Cu degete lungi

De lacrimi sărate

Cu gînduri răzleţe

Şi clipe uitate..

Zăvorul s-a rupt

Dezgolind primul

Ţipăt

De prunc aruncat

În vîltoare de lume

Şi oamenii trec

Pe alături de strigăt

Topindu-se-ncet

Cu a timpului spume..

Dar viaţa pulsează

Şi pruncul tot creşte

Străin şi-ndorat

De sens de lumină

Dar cine-i Străinul

Ce blînd îi şopteşte

Cuvinte din Cartea

Atît de bătrînă?

E Pruncul născut

Ca şi mine,

Străin

Răsărit şi apus,

În al clipei suspin

Şi iarăşi la uşă

Acelaşi, de ieri

Cu lacrimi ‘nălbite

De vreme curată

Stă neclintit

Şi bate, şi-aşteaptă

Inima mea,

Niciodată, uitată!