Poezie Dialog cu Tîmplarul II

Mai stai cu Mine,

Mă rugă

Atîta timp ai fost

Departe...

Doresc să-ţi spun

Ceva anume,

Din prea uitata-Mi

Sfîntă Carte

Ştii...

Nu mai eşti acelaşi

Cînd glasu-Mi te-a chemat

Şoptit.

Ce s-antîmplat cu rugul vieţii

Ce arde acuma pîlpîit...?

Unde-ai plecat,

Străin de mine?

Care dorinţă te-a furat

De stai acum în cumpănire

Atît de trist

Şi aplecat?

Am fost şi Eu aşa străin,

Cernut în ploi,

Călcat în tină

Ca cei ce sunt aşa ca tine

Lăsînd o lume-acas’

Să vină...

Şi o floare a-nflorit în Carte

O, ce parfum mă tot

Cuprinde,

Cînd El mi-a spus

Cele cuvinte:

"Eu te iubesc

Cînd eşti departe!"