Poezie Fulgi de toamnă

A mai fost o toamnă şi anul trecut

Tot aşa cu frunze moarte

De dorul pămîntului

Acum a sosit nunta culorilor

Şi fiecare frunză este o mireasă.

Da, e timpul cocorilor

Şi a sufletelor triste

Cad fulgi de toamnă

Coloraţi în umbrele verii.

Da, e timpul întristării

Şi al învierii...

Copacii îşi dau mîna

Prin frunzele ce cad de-a valma

Duse de vînt...

Ce trist pare acest legămînt

E timpul împăcării cu Cel Sfînt.

Fulgii galbeni păstrează soarele

Pînă la anul etern

E timpul iubirii

De fulgi ce se cern

Mă văd liniştit

Printre oameni de toamnă

Păşind peste fulgi ce nu se topesc

E timp de întuneric.

De dor şi de goană

E timpul poetic,

Cînd pot să iubesc!