Poezie Mi-e sete!

MI-E SETE!





*****

Mi-e sete de lumina Cuvântului Sfânt,

Cu nesaţ inima soarbe fiecare slovă,.

Pătrunde în inimă, în cuget şi-n gând,

Înălţând gratitudinea pe unde de odă.



Se deschide povaţa în petale de idei,

Strânse mănunchi în teme de cuvinte,

Scot din ele ale etermnităţii scântei,

Şi pătrund în minte pe unde sfinte.



Vibrează pe coarda inimii-n valuri,

Belşug de dor după Mirele drag.

Strălucind peste cereşti idealuri,

Se aştern pe-al armoniei şirag.



Bobiţe de rouă se scurg din dor,

Dând tanlantului strălucire divină.

Sfioase se-aprind dând Mielului onor,

Cu emoţia ce prinde tainica lumină.



Iubirea ca o făclie aprinsă în eter,

Transmite mesajul îndurării divine.

Dezvăluie al neprihănirii ceresc reper,

Prin crucea ce iartă a păcatului vine.



Amin!