Poezie Globurile de Foc

Globurile de Foc



În cel dintâi an, la-nceputul mileniului trei

Sus, pe cerul Americii cristalin şi albastru,

A apărut instantaneu, deodată fără să vrei

Indiciile gigante, ale unui sinistru dezastru

Ce a avut la bază teroarea, funebrul temei.



Turnurile Gemene, au fost ţintite din plin

De navele transformate în ,,globuri de foc”

Ce le-au topit, transferând pe cerul senin,

Fumul funest, provocând incredibilul şoc

Pentru America, ce a băut cupa de venin.



New Yorkul şi Washingtonul au tremurat

Cuprinse de frică, de viitorul necunoscut,

La efectul celor trei nave, ce-au explodat

Producând mari pierderi ce greu au durut

Inimille oamenilor, pentru răul premeditat.



Dar poporul American, s-a regrupat rapid

Luând decizii mari, sprijinit de ai săi aliaţi,

În faţa cumplitei terori, cu toţi au facut zid

Considerându-i pe Terra, toţi semenii fraţi

Şi a pornit să se apere sub forţa unui bolid.



Principiul, de-a trăi liberi, e idealul de aur

Susţinut cu putere de toate naţiunile lumii,

Ce vor ca pacea, asemenea floarei de laur

Să se consolideze, biruind efectul furtunii

Crescând bunăstarea, cel mai sfânt tezaur.



Teroarea pornită asupra vieţii şi securităţii,

Oamenilor, care cad în capcane nevinovaţi,

Se vrea stopată, şi-a nu stagna mersul roţii,

Istoriei, pentru dreptul între ei, de a fi fraţi

Contribuind astfel, de a fi în unire, cu toţii.



Pe planeta albastră, este loc destul de trăit,

Pentru orice popor, şi pentru orice naţiune,

Şi orice plan pentru existenţă este sprijinit,

Atunci când viaţa, este aruncată-n genune

De forţe obscure, care-şi fac lucrarea tacit.



Prin flagelul,,teroare”, lumea e confruntată

În analele istoriei, cu gândirea cea fatalistă,

Cum, că parte din omenire merită anihilată

Prin acţiuni de distrugere oriunde ea există

Şi astfel, s-a dezlănţuit, în lumea civilizată.



Dar, privind în lumina strălucită a prorociei,

Vizând naţiunile, ce pe Terra s-au perindat,

America, deţine un rol clar, în filele istoriei

Fiind şi cea mai puternică şi de necontestat

Conform Cuvântului, stă pe culmile gloriei.



Ea împlineşte, prin Cuvântul lui Dumnezeu

Figura cu coarne de miel ieşind din pământ,

Ce s-a ridicat paşnic la cel mai nalt-apogeu

Având, principiul libertăţii umane-n cuvânt,

Principiul călăuzitor, fiind puternicul temei.



Ea a fost teritoriul, în care creştinii-alungaţi

Şi-au aflat un refugiu, în viaţa lor peregrină,

Şi care atunci când au fost greu persecutaţi

Au găsit în lumea nouă, pacea vieţii deplină,

Şi-au găsit liniştea sufletului fiind respectaţi.



Ea deţine-acum, şi tot ea, în viitor va deţine,

Acea putere politică de-a dirija între naţiuni,

Şi ca lider mondial, căreia viitoru-i aparţine

America profetică, va fi biruitoare,-n furtuni

Câtă vreme libertatea, prin efort va susţine!



Flavius Laurian Duverna

11 septembrie 2009