Poezie Doresc să scriu ce-mi dai, prin poezie

Doresc să scriu ce-mi dai, prin poezie,

Dar dacă Tu nu-mi dai eu nu voi scrie;

Decât să scriu ce nu e de la Tine

Aştept şi tac şi mă smeresc, mai bine.



Degeab-aş scrie versuri strălucite

De nu-s de Duhul Tău călăuzite,

Degeaba cei din jur le-apreciază

Dacă pe Tine nu Te onorează.



Degeaba sunt perfecte ritmul, rima

Şi cititorii-mi dau prin voturi stima,

De ale mele versuri nu-s din Tine

Ci sunt din firea mea, e vai de mine!



Degeaba şi silabele merg strună,

Degeaba exprimarea-i foarte bună,

De nu trăiesc ce scriu în poezie

Nu voi putea s-ajung în veşnicie.



E-uşor să scrii şi să compui o artă

Dar dacă viaţa ta este deşartă,

O judecată aspră-ţi vei prescrie,

Chiar printr-un vers, cuvânt sau poezie!



De-aceea-i bine să cunoşti Izvorul,

Să îţi dicteze versul Creatorul,

Să scrii spre slava Lui întotdeauna

Şi mic, smerit, umil s-aştepţi cununa.



E harul Său să ai un dar de-a scrie

Dar dacă nu trăieşti în curăţie,

Ce-ai scris îţi va sluji ca mărturie

Şi Raiul îl vei pierde pe vecie.



O, Domnul meu, nu mă lăsa vreodată

Să îmi atrag prin vers vreo judecată,

Ci-ajută-mi să trăiesc neprihănirea

Şi când revii să capăt mântuirea.



Dă-mi Duhul Tău cel Sfânt să mă inspire

Şi tot ce scriu s-aduc la împlinire,

Să-mi fie viaţa sfântă şi curată

Să fiu cu Tine veşnic, ca răsplată.



Nu vreau aplauze sau apreciere,

Nu vreau nimic din ce-i firesc şi piere,

Ci vreau să văd pe chipu-Ţi bucurie

C-am scris cândva cu Tine-o poezie.



Amin.



6 august 2012