Poezie La ceas de bilanţ...

La ceas de bilanţ...



M-ai clădit cu unealta dintâi

Şi înalt m-ai zidit în credinţă,

Scriptura mi-ai pus solid căpătâi

Şi-un scut de iubire numit biruinţă.



Cu stele păvază la multe primejdii,

De rouă albastră mi-e ochiul rănit,

Lin arca pluteşte pe marea nădejdii,

Lumina mi-e veghea din far moştenit!



Izvoade cătând îmi cântă în taină lăuta,

Discretul însemn pe-un colţ de tăbliţă,

Când ceru-mi apropii cum flori împrumută,

Parfumul ce-o vreme zăcut-a-n sămânţă



Şi-n dorul târziu mi-e calea bătută,

De lacrimi brăzdată ca flori de cais,

Cu rod o jumate, jumate pierdută,

Prin rostul urzelii cu voia de sus.



E ceas de bilanţ şi ...încă mai cer,

Îmi lasă noi muguri la gândul dintâi,

Cuvântul şi setea îmi stinge mai cer,

Cu boabe de har când fruntea-mi mângâi



Şi lasă-mă Doamne o stea să ating,

Cu alţii s-o-mpart şi lerui să ler,

Suflete fără colindă cu ea să le ning,

Să le-nvie flori în tindă până la Prier!



16.12.2009