Poezie Vino Acasă !

Ce-a mai rămas din harul şi iubirea

Celui ce la cruce, S-a jertfit ?

Din plânsul greu, ce-a adus nemurirea,

Din jertfa Domnului Slăvit,

Ce-a mai rămas ?

Din dragostea-I de jertfă ?

Din îndurarea adusă de Cel Sfânt ?

În inimă, mai ai credinţă ?

Mai eşti pe drumul ce-ai pornit ?

Mai eşti pe calea pocăinţei ?

Mai cânţi ?

Mai chemi în nopţi târzii

Să ţi se ierte toată vina,

Ca să ajungi în veşnicii ?

Ce-a mai rămas

Din Sfânta Lui chemare ?

În viaţa ta, Îl mai cunoşti

Pe Cel ce-a dat eliberarea,

Împiedicând atâtea oşti,

Să-ţi facă răul,

El, şi capcana a astupat-o pentru tin'

Mai eşti pe braţu-I'n dezmierdare ?

De . . . dorul Lui, tu mai suspini ?

Mai ai în faţa-ţi Fiinţa-I dragă ?

Tu Îi mai cânţi? Te osteneşti

Să cercetezi saracii şi orfanul,

În rugăciuni, mai lăcrimezi ?

Ce-a mai rămas din bucuria

Ce-n dragostea dintâi, El sfânt ţi-a dat ?

Îi mai arăţi credincioşia?

În rugă, tu mai urci spre muntele înalt ?

Mai eşti la postul sfânt, de veghe

Ca să păzeşti, ce ai primit

Ca dar, din ceruri, de la Domnul ?

Sau . . . pe drumul crucii ai obosit ?

Ţi-ai lepădat şi haina albă,

Te-ai rătăcit printre străini,

În inimă, tu, nu mai ai cântarea,

. . . Pe haina-ţi ruptă, mărăcini . . .

- Întoarce-te !

- Revino !

- Vino acasă !

Căci e târziu . . .

Şi soarele-i de-apus !

- Întoarce-te !

Te-aşteaptă Domnul !

Încrde-te în Cel ce-a spus:

- Te voi chema din margine de ţară,

Din cel hotar străin:

- Intoarce-te !

Şi vino iar la Domnul,

Hai, vino acasă !

. . . Şi nu mai fii, străin!