Poezie ReflectiiVizualizări: 69
Scrisa: miercuri, 31 octombrie 2012 la 09:12:41 BBCode: [url=/poezie/id/13034-reflectii]Reflectii[/url]
Privind culmea ruginie
A pădurii ce se schimbă,
Mă gândeam la rostul vieţii
Popoarelor de-orice limbă.
Răscolind frunzişul veşted
Şi urcând pieptiş pădurea,
M-am înfiorat în suflet:
Ce aşteaptă omenirea ?
M-am oprit lângă potecă
S-aud pădurea foşnind
Şi-am simţit o remuşcare
Văzând pământul pierind.
Coborând pe firul apei,
Străbătând pădurea-n jos,
M-am înviorat deodată:
Şansa lumii e Hristos !
Nu a fost notată încă!
Nu a primit aprecieri încă!
Nu a fost comentată încă!
meniu primHotărârea, dreptatea, exemplul şi sinceritatea alcătuiesc ceea ce noi numim caracter. El este temelia demnităţii personale. (La Rochefoucauld)