Poezie Prin lume, călător

Mă simt în spaţiu şi în timp blocat.

Dar mi-amintesc că nu-s de pe pământ,

Că nu pentru-asta fost-am eu creat,

Ci pentru-a fi cu Tine, pururi sfânt.



Şi trec prin lumea asta, călător,

În stânga,-n dreapta nu vreau să privesc.

Nu de la oameni vreau eu ajutor,

La Tine vreau privirea s-aţintesc.



Grăbesc şi-aş vrea s-ajung cât mai curând

Acasă, unde totu-i luminos.

Doar amintiri despre un vechi pământ

Voi mai cunoaşte-n Cerul glorios.



Dar pân-atunci ca-ntr-o oglindă văd

Şi mi-e neclar şi următorul pas,

Nu ştiu de fi-va-n culme sau în văi.

Dar Tu mi-ai zis : « Nicicând Eu nu te las ! »



Şi mi-e de-ajuns. Şi chiar de drumu-i greu,

Piciorul meu pe stâncă sus va sta.

Cu mine-alături este Dumnezeu

Şi merg spre-Acas’ cu El, spre slava Sa.