Poezie De iubire

Cand ma despart de Domnul doar o clipa

Sunt sfasiata de un dor nebun

Caci viata mea atunci e fericita

Atata timp cat merg cu El pe drum.



Si chiar de-alunec pasul pe carare

Si imi scrantesc genunchiul de un "eu",

El ma ridica-n brate ca pe-o oaie,

Da-mi da puterea coltilor de leu.



Si ma framant in mine ca si focul

Ce-n mistuire arde tot ce-i jar

Si las sa arda flacara iubirii

Tot ce-i pamant, spre-a fii margaritar!



Iubirea mea-i nascuta din durere,

Caci cand suspin, eu spinul infloresc

Caci suferinta-n Domnu-i temelei,

Si-un legamant in Tatal meu ceresc.