Poezie Tatăl intervine...

TATĂL INTERVINE...



Tatăl intervine în situaţii dificile

Ne scoate din strâmtori, din labirint

Şi-atunci când vin oştirile ostile

Ne bizuim pe Braţul cel tare şi ne-nvins.



El pune-n noi tării să ne împotrivim

Acelor valuri grele ce-aduc întinăciune

Să Îi purtăm stindardul, să ne însufleţim,

Să nu gustăm, nicicând, dintr-o deşertăciune.



Când ne găsim în noaptea durerilor ce ard

El vine cu balsam să stingă-nflăcărarea

Ne-nveseleşte-apoi cu esenţele de nard,

Ne luminează visul şi dorul şi cărarea.



O, ce iubire-adâncă revarsă El spre noi!

În stări fără ieşire nu ne lasă

Ne vrea să fim moşteni ai Lumii noi

Acolo unde sarcini grele nu ne-apasă.



Cum L-a eliberat pe Fiu din grota infamiei

Unde L-a aruncat păcatul lumii-ntregi

Aşa ne smulge El din mediul nebuniei

Unde-am căzut nerespectând divine legi.



Trei tineri în cuptor simţit-au o răcoare

Ce-a fost trimisă la timpul potrivit

Şi-acele flăcări mari, devastatoare

În câteva secunde, de tot, s-au potolit



Ce să mai zicem de poporul care

Trecură printr-o mare ce s-a despicat?

Nu-i nici un dubiu că Dumnezeul mare

De urmărirea egipteană i-a scăpat...



Când, uneori, perplexitatea ne-nfăşoară

S-apese, parcă, crucea ce-o purtăm

Simţim a Lui prezenţă dulce şi uşoară

Din care cu nesaţ ne înfruptăm.



Exemplele sunt multe de felul cum de jos

Ne-a ridicat Acela care ne susţine.

Când derutarea intră până-n os

Ne vede întristarea şi iute intervine.



O, cum să nu-L slujim cu zel nestins

Pe Veghetorul ce, zilnic, ne păzeşte?

Alungă duhuri inumane; e ne-nvins,

Cu Duhul de viaţă ne însufleţeşte.



26 August, 2009