Poezie Pe Stânca Mântuirii...

PE STÂNCA MÂNTUIRII



Stăm calmi pe Stânca Mântuirii

E bine! E reconfortant!

De-ar veni valu-mpotrivirii

De la adepţii nesfinţirii

Noi tot avea-vom trai vibrant.



Stăm plini de-ncredere pe Stâncă

Nimeni nu poate să ne ia

Acea convingere adâncă

Ce-ajută sufletul să-nvingă

Dificultatea cea mai grea.



O, câte valuri dau năvală

Să ne îngroape-ntr-un mormânt!

Pe Stâncă-i starea ideală

Acolo temerea se spală

Cu apa sfântului Cuvânt,



Acolo intonăm cântarea

Ce-am învăţat-o când din vid

Ne-au scos luminile din zarea

Ce nu cunoaşte înserarea

Şi n-are anotimp torid.



Chiar de-ar veni oştiri nebune

Să ne împingă spre abis

Am sta pe Stâncă-n rugăciune

Să mai primim o viziune

Şi să vedem Cerul deschis.



Nici o urgie nu e-n stare

Să ne clintească crezul sfânt

Găsim pe Stâncă-nviorare

E locul nostru de scăpare,

E loc de rugă şi de cânt.



Vom sta pe Stânca neclintită

Că-i cel mai sigur adăpost

C-aşa viaţa e hrănită

Din Legea cea desăvârşită

Care ne dă un sens şi-un rost.



Veniţi furtuni din orice parte

Vom sta pe Stâncă liniştiţi!

Noi nu ne temem nici de moarte

Nici de-ale iadului cohorte

Suntem de luptă pregătiţi!



10 August, 2009