Poezie Pierdut şi regăsit

Rostogolită-n treptele tăcerii,

Umbra iubirii căzu ca un nor

Şi nu ştiam de-i ceasul deşteptării

Ori este doar o lacrimă de dor!



Sub talpa grea al nopţii fără soare

Voiam să ies fără să fiu strivit

Să pot găsi lumina salvatoare

Să pot găsi pe Cel ce ma iubit!



Iar frunzele iubirii rătăcite

Sau vestejit pe asprele poteci

De vânturi şi furtună fiind purtate

Departe în grămada de ciuperci



Rănite de un val al necredinţei

În clipa de durere şi necaz,

Aduse vântul norul neputinţei

Ce-acoperii iubirea de amiaz.



O lacrimă strivită de un vânt

Se desfăcu-n particule cereşti

Se desfăcu şi-apoi luă avânt

Pornid spre cer cu-al cerului căleşti!



Urcând pe treptele nemărginirii

Cu doru-n suflet după veşnicie

Frunza strivită de unealta firii

Iubirea o făcuse iarăşi vie



În palma clipei mi-am simţit suflarea

Sub semnul curcubeului ceresc

Pe poarta vieţi am avut intrarea

Cântând acolo-n coruri îngereşti!



8/21/2009gl