Poezie seminţe de cer.mărturisire

Într-o primăvară, am semănat

câteva seminţe de cer

pe o petală de trandafir

şi toată vara le-am stropit

cu lacrimile nostalgice

ale tinereţii mele netrăite.



Nu ştiam ce urmează să răsară,

speram la câteva lalele cu

miros de lăcrămioare.



În toamnă,

din seminţe şi-au luat zborul

un stol de porumbei negri

iar mai târziu,

o lebădă oarbă...



De supărare am început să mor.

La doar 33 de ani ningea

în sufletul meu.

Dar într-o seară înlăcrimată

Ai ales Doamne Isuse să mă naşti

în inima Ta...o,Doamne m-ai văzut!!

şi pe lângă viaţă mi-ai înapoiat

şi lebăda care mă privea printre

lacrimi de fericire...