Poezie Iubirea sfântă (1)

Când nu-i iubirea sfântă sentimentul

Eşti părăsit de tot ce e frumos!

Nu poţi să ştergi din inimă trecutul

Dacă nu ierţi, rămâi tot păcătos.



Nu poţi să dai nimica bun din tine

căci ai pierdut valoarea îndurării,

Nu poţi ierta, nu poţi să faci un bine,

Căci n-ai trecut prin teascul prelucrării.



Nu poţi să dai iubirea ce n-o ai

La altul care-aşteaptă ne-ncetat,

Nu poţi da grâu, când tu eşti numai pai

Pe câmp secerătorii te-au lăsat.



Sfârşitul va fi tragic pentru tine

De ai rămas doar spic fără de rod,

Vei arde-n foc, rămânând fără urme,

Căci n-ai trecut peste-al iubiri pod.



Ci te-ai ascuns sub razele iubirii

Crezând că vei rămâne neatins,

Nesocotit-ai timpul pregătirii

De valul vieţi ajungând învins!



Dar până încă mai există viaţă

În trupul tău de om nemângâiat

Şi pentru tine mai e o speranţă

Încă mai poţi şi tu să fi salvat!



Iubirea poate încolţii din nou

Ca bobul care iese primăvara

I-a va planta în cuget un gând nou

Ea va aduce peste tine vara.

05.09.2009gl