Poezie Cuvântarea Apostolului Iacov

Cuvântarea Apostolului Iacov



( La încheierea Adunării de la Ierusalim.)



Cuprinde Fapte 15, 13-21.



Fraţilor, ascultaţi-mă! Acum Simon a spus, cum mai întâi,

Dumnezeu Şi-a-ntors pivirile spre Neamurile fără căpătâi,

Ca s-aleagă din mijlocul lor pentruca să fie-n veci mântuit

Un popor, care să-I poarte Numele, minunat şi prea mărit.



Şi cu faptul acesta, se potriveşte întocmai după cum e zis

Prin cuvintele proorocilor, după cum de mult se află scris:

,,După aceeia, Mă voi întoarce, şi iaraşi din nou voi ridica

Cortul lui David din prăbuşirea lui,” un simbol, ce indica



Către Neamuri! Iarăşi Îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi-nălţa

Pentruca rămăşiţa de oameni, pe Domnul să-L poată afla,

Cum şi toate Neamurile, unde Numele Meu este implorat,

Zice Domnul, care face aceste lucruri demne de remarcat



Şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie, dar pare, noutăţi!

De aceeia, eu sunt de părere acum să nu se pună greutăţi

Acelora dintre Neamuri, care se-ntorc iată, la Dumrnezeu!

Ci să li se scrie doar să se ferească de lucrul cel mai greu:



De pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate

Şi de sânge. Căci din vechime Moise are în fiecare cetate

Oameni care-l propvăduiesc, spunând despre el neîncetat,

Fiindcă este citit mereu în sinagogi, în fiecare zi de Sabat.



Flavius Laurian Duverna

04 septembrie 2008