Poezie de dragul eozinelor

în ochii mei, fugind de bătrâneţe,

s-au cuibărit doi serafimi căprui

sculptaţi pe-un zurzur biblic de blândeţe

din lacrimi când fierbinţi, când amărui.



sunt serafimi de gând şi-adeseori

îşi pângăresc privirea în cerneluri

de dragul eozinelor din flori

şi-a jubilaţiei de-atâtea feluri.



nimeni nu ştie truda lor pe rid

şi-n câtă profunzime vor să ardă!

spre-mbrățișarea rugii se deschid

mai luminos ca-n beznă o petardă.



ei cântă euritmic efemerul

cum cântă-n iarbă un cvartet de greieri.

şi în a lor ectenie stă cerul!

nu vrei, Isuse, holda lor s-o treieri?