Poezie În mijlocul furtunilor...

ÎN MIJLOCUL FURTUNILOR...



În mijlocul furtunilor dezlănţuite

Cuprinşi de disperare nu suntem

Noi nu avem speranţe zdrenţuite

S-abandonăm lucrarea nu putem,



Ci-nflăcăraţi de cauza preasfântă

Luptăm să ’naintăm spre ţel

Nicicând tăria noastră nu e frântă

Primim de Sus voinţă de oţel.



În mijlocul ispitelor, durerii

Din lumea-n care- ,acum, trăim

Mergem cu gândul la Ţara Primăverii

C-aşa, din nou, fiinţa o înveselim.



În mijlocul curenţilor ce vin

Să stingă ardoarea pentru-nchinăciune

Ne amintim c-avem etern destin,

Şi că muncim într-o divină misiune



În mijlocul văpăii ce pătrunde

Să schimbe în cenuşă sacrul crez

E Cineva în care ne putem ascunde

El spune: “Veniţi! Pot să vă protejez!”



Credinţa noastră e-nrădăcinată

Nu în tărâmul vreunei lumi de lut

Ci-n dragostea fierbinte şi curată

A Tatălui - Stăpânul Absolut.



De-ar fi, deci, milioane de oprelişti

Noi tot spre Paradis am avansa

Unde înconjuraţi de feerice privelişti

Toate frământările din vale le-om uita.



17 August, 2009