Poezie E...!

E…





*****



E întuneric...!

Negrul nopţii e tot mai puternic.

Groaza se aşterne-n amuţire,

Pătrunde în sufletul anemic,

Stârnind teroare în simţire.



E nelinişte...!

Bezna nopţii stârneşte tăcere

Prin norii ce dezvăluie luna.

Împăienjenită, a mea vedere,

Tot mai greu distinge lumina.



E noapte...!

Visele vorbesc nopţii în şoapte,

Nu văd nimic doar teama s-aude,

Întunericu-n ceasul târziu socoate

Strigătele morţii tot mai crude.



E hoţul...!

Ce-nşeală punând în faţă sorţul,

Întinde o masă cinstind norocul,

Pe cap îi aşează mândriei moţul

Şi aprinde-n cuptorul morţii focul.



E nimic...!

Parcă un susur s-aude un pic,

Parcă deşluşesc în noapte mişcare.

Totu-i înţepenit, nu văd nimic,

Şi-n taină o strigare tresare.



E crucea...!

Pe ea străluceşte neprihănirea,

Atârna Cel Sfânt, Mântuitorul,

Salvarea-n izvorul iubirii avea,

Unind Creaţia cu Creatorul.



E ascultarea...!

Ea cercetează vieţii umblarea,

Şi mă duce la crucea izbăvirii.

Luminează minţii învăţarea

Şi-nfloreşte trandafirii iubirii.



E credinţa...!

Ce-a sădit în inimă pocăinţa,

Care îţi ţine conştiinţa trează.

Şi pune pe temelii tari dorinţa

Sfinţirii, ce viu luminează.



E Domnul...!

El alungă de la mine somnul

Şi vieţii mele pace sfântă dă.

Pe braţe tari mă poartă Domnul,

Inimă dă-I necontenit laudă.



E chemarea...!

Care umple cerul cu strigarea,

Ce cheamă porumbeii în zbor.

Pe pământ se sfârşeşte umblarea,

Isus a venit după al Său popor.



E Slava...!

Ce strigă mai tare Tatălui AVA!

Şi neprihănirea-mbrăcată în in,

Primeşte din iubire toată lava,

Revărsată sublim din Harul divin.



Amin!