Poezie Eşti împăcat cu Domnul?

În chipu-mi dălduit de vreme

Se văd cărării fără sfârşit

Dar am luat ca diademe

Cuvântul Celui veşnic Sfânt.



Căci vremile se schimbă zilnic

Omul coboară tot mai rău

Uitând că este efemeric

Că e creat de Dumnezeu



Se sting luminile pe cale

Cărările-s mai încurcate

Uşor poţi să ajungi în vale

Şi-acolo fi-va numai noapte



Poverile sunt tot mai grele

Şi ajutoare mai puţine

Oameni buni dispar pe cale

Nu ştii pe cel de lângă tine



Nu ştii pe fratele din casă

Nici pe vecinul de alături

Nu ştii ce vei avea pe masă

Căci mâine vor fi alte vremuri



Te prinde valul şi te poartă

Departe de al tău ogor

Nu ştii cum va fi a ta soartă

Şi de vei fi învingător!



Dar e o şansă de salvare

Dacă te-ntorci din drumul tău

Atunci vei regăsi-o cărare

Îl vei găsi pe Dumnezeu



În calendarul frumuseţii

Cu slove stă pecetluit

Tot ce-ai făcut în timpul vieţii

Şi pentru cine-ai ostenit.



Deci pune-ţi astăzi o-ntrebare

Prietene ce stai pe gânduri

Eşti pregătit de-ntâmpinare?

Căci noi trăim acele timpuri



Eşti pregătit de veşnicie

Te-ai împăcat cu Salvatorul?

Ori vei rămâne jos pe glie

Nemai-putând să îţi iai zborul!



În sufletu-ţi brăzdat de vreme

Stă scris cu slove de argint

Tot ce-ai făcut în astă lume

Şi pentru cine ai trudit



Va fi târziu de hotărâre

Atunci când va veni Isus

Fii gata azi pentru răpire

S-ajungi în patria de sus.



21.08.2009gl