Poezie Har imbelsugat pentru seful pacatosilor

Ce-ar fi viața-mi fără Tine

Atotputernicu-mi Tătic

Aș fi un grandios nimic

Aș fi doar un strop de tină

Scufundat în a mea vină

Blestemat și condamnat

La o viață de păcat



Ce-ar fi ființa-mi fără Tine

Când în zilele-mi cu ceață,

Când în inima-mi de gheață,

Numai Tu aduci speranță

Sfat, mustrare și povață

Și mă umpli ne-ncetat

Cu Duhul Tău Sfânt, curat



Ce-aș fi eu Doamne fără Tine

Sfântu-mi frate mult iubit

Eu nu Te-am iubit pe Tine

Când în haru-ți infinit

Te-ai rugat și pentru mine

Chiar în cuie pironit,

Asuprit și chinuit



Ce-ar fi făptura-mi fără Tine

Scumpul meu și dragul meu

M-ai ridicat ca pe un zmeu

Și M-ai scăpat de al meu “eu”,

De dragul și de dorul meu,

Ca să mă-mpaci cu Dumnezeu,

Tu ai purtat păcatu-mi greu



Oh Hristoase minunat

Când Legea m-a condamnat

Tu spre mine Te-ai plecat

Ca să porți al meu păcat

Preț de sânge Tu ai dat

Doar ca eu să fiu curat

Și cu Tatăl împăcat



Ce-ar fi ființa-mi fără Tine

Tu ești totul pentru mine

Eu nimic, Tu absolutul

Eu un ciob, Tu infinitul

Eu o floare, pentru care,

Tu ai câștigat iertare,

Slavă, cinste și onoare



Oh ce mare a fost harul

Dragostei lui Dumnezeu

Pentru mine păcătosul

Când Hristos victoriosul

S-a plecat, S-a umilit

M-a iubit, m-a prețuit

A murit, a suferit



Eu voi mulțumi mereu

Fiului de Dumnezeu

Pentru dragostea-I cea minunată

Pentru ungerea curată

Pentru viață, pentru greu

Pentru tot ce-mi dă mereu